Ciresii spatiali

Cireşii japonezi răsăriţi din sâmburi care au petrecut câteva luni pe Staţia Spaţială Internaţională au înflorit cu 6 ani mai devreme decât ceilalţi pomi din specia lor, iar florile acestora au o înfăţişare diferită decât în mod normal. Oamenii de ştiinţă nu au încă o explicaţie pentru fenomenele ieşite din comun. În perioada 2008-2009, astronauţii japonezi au luat cu ei pe Stația Spațială Internațională sute de semințe de cires. Ulterior acestea au fost plantate în mai multe locuri de pe teritoriul Japoniei. Aproximativ 265 de semințe au fost luate de la un cireş bătrân, aflat lângă un templu budist din Gifu, zona centrală a Japoniei, cireş despre care se crede că are 1250 de ani. Una dintre semințele care au ajuns în spaţiu a fost plantată în apropierea templului. Aceasta a încolţit şi a crescut mai repede decât altele din specia sa (care nu au ajuns în spațiu). Acum, la doar patru ani, pomul a înflorit, deşi arborii de acest tip înfloresc abia după 10 ani de la plantare. „Seminţele spaţiale” au fost plantate în 14 zone diferite din Japonia şi deja în 4 dintre ele cireşii au înflorit. Mai mult, cel puţin într-un caz, florile cireşilor tineri arată puţin diferit de cele ale speciei (conţin mai puţine petale). Evoluţia sâmburilor a uimit călugării budiști și oamenii de știință deopotrivă, relatează popsci.com. Proiectulul „seminţelor spaţiale” nu a avut neapărat un scop științific, ci mai degrabă unul educativ și cultural, îndemnându-i pe copii să adune semniţe și să învețe cum cresc copacii și cum trăiesc după întoarcerea din spațiu, a declarat Miho Tomioka, un purtator de cuvant al organizatorilor proiectului. De aceea, spun oamenii de ştiinţă, nici nu au fost plantate semințe „de control” pentru a contrasta cu cele plimbate în spațiu. Cauza înfloririi timpurii este un mister. Se presupune că „expunerea la razele cosmice puternice a accelerat procesul de germinare și de creștere, în general”, a declarat Kaori Tomita-Yokotani, un fiziolog de ​​plante de la Universitatea din Tsukuba, care a luat parte la proiect. Însă „din punct de vedere științific, putem spune doar că nu știm de ce”, a adăugat cercetătorul.